Renegarea burgheziei

Burghezia se prezinta ca un concept intr-o continua evolutie, supus unor diferite nuantari, valorizari si sensuri conotative.

Din “Burghezia romana” a lui Stefan Zeletin, analiza in primul rand sociologica, ea reiese ca suprapusa stadiilor avansate ale capitalismului. In prima faza, cea a mercantilismului, se contureaza aceasta forma sociala, care pe parcursul celor doua faze urmatoare, ale liberalismului si imperialismului, isi adjudeca prioritatea in stat. Mercantilismul coincide comertului (circulatiei), liberalismul industriei (productiei), pentru ca imperialismul sa sintetizeze mecanismele circulatiei si ale productiei prin dominatia capitalului financiar (bancar). In aceste consideratii, Zeletin urmareste linia marxista clasica (Marx si exegeti ai sai sunt frecvent citati).
In ceea ce priveste evolutia burgheziei pe plan national, Zeletin identifica nu atat anacronismul societatii romane fata de mediile europene, cat pe acela dintre stadiile capitalismului aici si aiurea. Deci, daca ritmul dezvoltarii Romaniei este unul accelerat (cum este,de altfel, in majoritatea tarilor mai retrograde), comparatia nu trebuie realizata pe plan orizontal (intre o Romanie si o Franta contemporane, de pilda), ci intre stadiul actual de dezvoltare a burgheziei romane si cel respectiv al burgheziei occidentale (desfasurat cu secole in urma). Din aceasta perspectiva, sociologul pune la un moment dat semnul echivalentei intre absolutismul francez al sec XVII-XVIII si situatia politica in Romania celei de-a doua jumatati a sec. XIX- oligarhia fostilor revolutionari liberali de la 1848. Ambele analizate ca perioade de tranzitie si, daca luam in considerare despotismul luminat, orientate spre progres si spre eficientizarea raporturilor economice si sociale, ele ar reprezenta temelia noii societati burgheze. Prin medierea unui grup restrans de persoane (monarhul luminat nefiind nici el total detasat de diferite persoane cu influenta, mai ales in sectorul economic), puterea nobilimii (clasa reactionara) este inlocuita, treptat, cu cea a autoritatii centrale, care lasa la randul ei locul burgheziei. Exista in mod evident si diferente: daca aceasta tranzitie s-a efectuat pe cale revolutionara de la absolutism la capitalism, in cazul roman aceasta urma a fi realizata pe cale pasnica, intrucat in cadrul oligarhiei conducatoare se formeaza insasi clasa care va prelua puterea. Decurge din acestea ca, pe langa importanta sa economica, burgheziei ii revin in mod natural si atributii politice.

Revenind la nasterea burgheziei ca fenomen de restructurare a rapoartelor de schimb, aceasta a fost mereu analizata ca fiind un intermediar: sistemul feudal functioneaza dupa schema laboratores –oratores – bellatores, ultimele doua fuzionand de obicei si generand nobilimea. Deci, muncitorii (agricoli) si marii seniori. Odata cu aparitia comertului, se evidentiaza si aceasta noua clasa, situata oarecum echidistant fata de taranime si de nobilime. Desi de origine comuna, nu se intereseaza de munca campului, de producerea de bunuri, ci de fluidizarea circulatiei lor, activitate din care isi pot construi averi similare nobilimii - cu toate acestea, le lipseste sangele albastru.
Din aceasta cauza,fie individual sau in ansamblu, reprezentantii burgheziei au fost catalogati ca renegati, arivisti, parveniti sau chiar inamici. Ajuta totusi in crearea acestei imagini si manifestarile (mai ales dupa secolul al XVIII lea) lor, dorinta de a copia ritualurile aristocratice, constiinta importantei lor economice si politice pe care nu ezita sa o sublinieze. Mai tarziu, prin comparatiile de inspiratie marxista cu munitorimea, burghezia devine un mediu corupt, lenes si uzurpator. Cu toate acestea, generalizarea unor comportamente individuale sau emiterea unor asemenea pretentii stiintifice nu poate fi singura cauza pentru sentimentul difuz negativ ce insoteste de fiecare data termenul respectiv in ziua de azi. Ma gandesc doar la doua exemple, ce nu pot si susceptibile de a fi de sorginte marxista: fie condescendent-parodic, in literatura (aici,britanica), de tipul “frantuzoaice de varsta mijlocie, constipate si burgheze” - Will Self, fie in cadrul generatiei postcomuniste de la noi, in fraze ironic-apreciative de genul “pff, n-am bani de asta, e burghezie!”.

Si totusi, la asta sa se rezume burghezia atat de draga lui Zeletin?