Daca post-ul precedent il are ca subiect pe Rege, nu putem decat sa continuam cu celalalt obiect al respectului si afectiunii noastre, dl Neagu Djuvara. Personaj distins (si din cauza asta) pitoresc in Romania de astazi, dl Djuvara sugereaza, pe langa calitatile sale evidente de homo universalis, o specie aproximativ utopica, cea a politicianului just, in ciuda implicarii sale mai degraba periferice in viata politica romana postdecembrista.
Ca istoric (domeniul sau favorit), unul dintre cele mai importante atribute ale activitatii domniei sale este lejeritatea cu care se realizeaza legatura intre teza si argument, dexteritatea cu care acestea sunt ulterior integrate in structuri sistemice si in corelatii care apar ca evidente, ca urmari logice ale afirmatiilor sale initiale. De remarcat insa ca la Neagu Djuvara cultura nu inseamna pretiozitate sau afectare, ci naturalete si eleganta. Interesul, eruditia si simpatia se regasesc, de altfel, in intreaga sa opera.
In mod deloc surprinzator, cea mai populara carte a dumnealui, “O scurta istorie..”, mi-a deschis principalul orizont de interes in clasa a 8a si mi-a inaugurat in acelasi timp perspectiva unei istorii cu fata umana, in mod particular chiar cea a romanilor. Departe de orice intentii bio- sau bibliografice, mai enumar doar trei dintre cartile sale, cu care am rezonat in mod special, si anume Exista istorie adevarata? (ce ne-a determinat un interes aproape obsesiv pentru Raymond Aron), de asemenea, teza dumnealui de doctorat, Civilizatii si tipare istorice (pe care am constatat ca o pot cita in majoritatea domeniilor cu care m-am intalnit, ceea ce nu face decat sa dovedeasca valabilitatea si complexitatea demersului sau istorico-filosofic) si, in sfarsit, Amintiri din pribegie, ansamblu inedit si vibrant de portrete, evenimente si comentarii.
Din Exista istorie adevarata? , de pilda, ne-am familiarizat cu conceptele de idealtypus (introdus de Max Weber pentru a defini genul proxim caruia i se subscriu manifestarile variate ale unui acelasi fenomen -feudalismul de exemplu), de Geschichte (trecutul real) vs Histoire (istoria scrisa), cu triada History as Actuality, History as Thought si History as Record si ne-am realizat introducerea in studiul filosofiei istoriei. Pentru aceasta (printre multe altele) ii suntem recunoscatori domnului Djuvara.
* cand folosesc pluralul, ma refer la phuyi -noi, iar singularul apare in ceea ce ma priveste doar pe mine-aripa reactionara a phuyi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu